Predicatul
Cu gândul că suntem mereu în acțiune, preocupați de câte ceva, ne-am gândit că ar fi bine și mai ales util să vorbim despre predicat. Este partea principală de propoziție care arată ce se spune despre subiect.
Predicatul răspunde la întrebările: ce face? ce este? cine este? cum este? ce se spune despre (subiect)?
În limba română există două feluri de predicate:
– predicat verbal;
– predicat nominal.
Predicatul verbal este predicatul care concentrează în verb acțiunea sau lucrarea care se face. El poate fi exprimat prin:
– un verb la un mod personal, la oricare din cele trei diateze (activă, reflexivă, pasivă);
– un verb impersonal și unipersonal. De exemplu: Tună.
– verb reflexiv impersonal. De exemplu: Se cade.
– locuțiune verbală. De exemplu: Hoții o luară la sănătoasa.
– interjecție predicativă. De exemplu: Și vântul vâjjj.
Predicatul nominal este format dintr-un verb copulativ la un mod personal și un nume predicativ.
În limba română sunt considerate verbe copulative următoarele: a fi, a deveni, a ajunge, a se face, a se chema, a se numi, a se naște, a părea, a ieși, a se arăta, a rămâne, a însemna.
Numele predicativ este exprimat prin diverse părți de vorbire.
De exemplu: Ei sunt (vb. cop.) veseli (nume predicativ exprimat prin adjectiv).
O situație aparte la care trebuie să fim atenți este atunci când între cele două elemente ale predicatului nominal sunt intercalate alte părți de propoziție.
De exemplu: Vecinul meu este, în zilele de sâmbătă și duminică, paznic la o firmă.
Vă propunem și un exercițiu de antrenare a minții:
Cerință: Determinați subiectele și predicatele din enunțurile următoare și precizați felul lor:
- Copiii stăteau de vorbă în curtea școlii.
- Hai și noi o fugă până acolo!
- Ea a rămas, cum știi și tu foarte bine, generoasă și amabilă.
- Copilul a fost lăudat pentru compunerea făcută.
- Cele două femei stăteau de vorbă de mai bine de o oră.
- A nu se apleca în afară!
Vă dorim succes și sperăm ca de la articol la articol să fiți tot mai prieteni cu limba română.
