Poezie pentru suflet: ”Anna Karenina” de Ioanid Romanescu

Spirit pragmatic sau romantic meditând pe marginea trecerii timpului ”din lăuntrul fiecăruia”, Ioanid Romanescu exprimă, în tot scrisul său, ”paradoxul” poetului de totdeauna, care sună astfel: ”să exiști fără să trăiești,/ să spulberi totul într-o idealitate/ din care abia dacă numele tău/ s-ar întoarce vreodată.” (Ioan Holban)

Anna Karenina

Nu, niciodată n-am să vă condamn-

rămâneți, doamnă, totuși acel uman mister,

veșnic traversând calea ferată

într-o lume fără caracter

 

nu, n-am să vă condamn – eu mă închin

călătoriei tragice pe roate,

din fastuoase gări alerg bezmetic

după lumina roșie-a vagoanelor din spate

 

iar dacă nu vă aflu înseamnă că mă-ntorc

de trenul care vine în urma mea – deși

mă bântuie o aspră răzbunare:

să vă ajung din urmă într-o zi

(Ioanid Romanescu)