Verbul

Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acțiuni, în sencul larg al acestui termen: acțiuni propriu-zise, stări, sentimente, existență, manifestări de voință, acțiuni ale simțurilor.

Forma tip a verbelor, sub care pot fi găsite în dicționare, este cea de infinitv-prezent: a scrie, a fugi, a exista, a veni.

Locuțiunile verbale sunt grupuri de cuvinte care, luate împreună, prezintă o unitate de sens și au valoarea unor verbe. În structura locuțiunilor verbale este obligatorie prezența unui verb, alături de alte părți de vorbire.

De exemplu: a ține minte  (a-și aminti), a lua loc (a ședea), a-l duce capul (a se pricepe), a pune la cale (a plănui), a duce dorul (a dori), a spăla putina (a fugi), a o lăsa baltă ( a renunța), a ține piept (a rezista), a sparge gheața ( a vorbi, a începe), a se da de-a dura ( a se rostogoli), a o lua razna ( a se abate), a trage pe sfoară (a păcăli), a da bir cu fugiții (a fugi), a nu-i fi boii acasă (a fi supărat), a face pe dracu ghem (rău).

Locuțiunile verbale pot fi tranzitive și intranzitive. Verbul care intră în componența locuțiunii verbale are rolul de-a preciza persoane, timpul și modul acțiunii, iar celălalt cuvânt dă sensul lexical al construcției.