Joia Mare
Mirele Hristos ne-a chemat la ospățul cel de taină al nunții Sale, de aceea în această zi, el ne dăruiește fără economie darurile Sale, și nu numai darurile, ci Însuși pe Sine, izvorul tuturor darurilor.
Patru lucruri mari prăznuim în această zi:
- sfânta spălare;
- Cina cea de Tăină;
- Rugăciunile din Ghetsimani;
- prinderea Domnului.
Întâmplări dumnezeiești pline de taină și necuprinse de minte.
La sfârșitul Sfintei Liturghii se face rânduiala spălării picioarelor lor. Altădată ea se săvârșea pretutindeni în Biserica Ortodoxă; acum ea a rămas doar la Ierusalim, prin unele mănăstiri și în sufletele simțitoare ale creștinilor.
Lecția cea mare de smerenie pe care ne-a dat-o Domnul spălând picioarele ucenicilor, lecția slujirii aproapelui, ”taina fratelui”, ”am venit ca să slujesc”, abia acum, după două mii de ani, începe creștinătatea să o învețe!
În Joia Mare se ține slujba celor douăsprezece Evanghelii, care ne aduce aminte de rânduiala primelor veacuri creștine. Evangheliile alese de la cei patru evangheliști se citesc încadrate de citiri și cântări, care sunt introduceri și comentarii la textele ce se citesc.
Ascultând cele douăsprezece Evanghelii cu întristare și cutremurare, Biserica ne îndeamnă să urmăm tâlharului celui drept și să strigăm cu credință: ”Pomenește-ne Mântuitorului, întru Împărăția Ta.” Și să aducem curate simțirile noastre înaintea lui Hristos, ca să nu ne sugrumăm cu grijile lumii, ca Iuda, să nu prăznuim Paștile noastre ca iudeii, ci curățindu-ne de toată întinăciunea și curat să ne rugăm Lui.
Cu rugăciunea din Ghetsimani și cu prinderea Domnului deja am intrat în Vinerea cea Mare a Sfintelor și înfricoșătoarelor Patimi.
( ”Ușile pocăinței” – Protosinghel Petroniu Tănase)