23 aprilie – Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor și Ziua Bibliotecarului
Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor sau Ziua Internațională a Cărții se sărbătorește anual pe 23 aprilie și este organizată de UNESCO în scopul promovării lecturii, publicării și a drepturilor de autor, manifestare care s-a desfășurat pentru prima dată în anul 1995.
Prin Hotărârea de Guvern nr. 293 din 14 aprilie 2005, ziua de 23 aprilie a fost declarată ”Ziua Bibliotecarului din România”, astfel că începând cu 2005, în ziua de 23 aprilie se sărbătorește și Ziua Bibliotecarului concomitent cu Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor.
De ziua Cărții, extragem pentru dumneavoastră termenul CARTE, din volumul – Dicționar de Comunicare – scris de doamna Sultana Craia (istoric și critic literar, bibliolog, publicist), personalitate foarte cunoscută mai ales în rândul bibliotecarilor din România pentru publicațiile din domeniul Biblioteconomie și Știința Informării.
CARTE
Imprimat având mai mult de 80 de pagini. Este format din corpul propriu-zis, conținând filele cusute-capsate în caiete și reunite într-un bloc, din coperte, numerotate de la 1 la 4, având un cotor, pe care sunt tipărite numele autorului și titlul lucrării.
O carte poate fi formată din unul sau mai multe volume, unitatea fiind conferită de titlu și conținut. Partea cuprinsă între coperte (formând cotorul) și rezultată prin tăierea colilor după legarea lor împreună se numește tranșă.
În cazul edițiilor vechi sau bibliofile, aceasta era aurită sau imprimată. Cărțile vechi, la care filele erau legate împreună cu sfoară groasă, aveau binduri = reliefurile formate de sfori pe sub materialul legăturii sau copertei (piele, carton, material textil) și care erau transformate în ornamente. Unele cărți vechi erau legate în lemn acoperit cu mătase, catifea sau altă textură ori piele și închizători metalice. Altele erau ”ferecate”, având coperte placate cu metal prelucrat în scop decorativ.
Partea care face legătura interioară dintre coperte și corpul cărții este uneori acoperită cu mătase, alteori cu hârtie imprimată cu motive ornamentale și se numește forzaț. Din punctul de vedere al structurii textului, cartea are o pagină de gardă, cuprinzând numele autorului / autorilor / traducătorilor, titlul, subtitlul, eventual o vinietă, un chenar sau alt element ornamental.
Urmează textul, grupat pe secțiuni, capitole, subcapitole, apoi sumarul sau cuprinsul (care poate fi plasat la început sau la sfârșit). Unele cărți au la sfârșit anexe, care pot fi planșe și / sau tabele. O carte poate avea sau nu o prefață și / sau o postfață a autorului sau altei persoane și / sau un aparat critic (indici, note, comentarii, variante).
Uneori pe coperta a patra apare fotografia autorului și / sau texte din carte sau referitoare la ea. Cărțile pot fi ornamentate sau ilustrate (cu gravuri, desene, reproduceri sau fotografii). Ornamentele de carte sunt vignetele (vinietele), frontispiciile, chenarele. Ilustrațiile pot fi inserate sau ”în plină pagină”. Cărțile vechi, manuscrisele erau decorate cu miniaturi care utilizau diferite culori și foiță sau cerneluri cu aur ori argint în compoziție.
