Buna Vestire (Blagoveșteniile); Ziua Cucului

Buna Vestire (Blagoveștenia) este ziua în care omenirea a primit vestea venirii Mântuitorului Hristos. Sărbătoarea creștină s-a suprapus peste o alta, din calendarul popular, destinată vestirii primăverii: Ziua Cucului.

În fiecare an, pe 25 martie, creștinii ortodocși sărbătoresc ziua Bunei Vestiri, cea în care Arhanghelul Gavriil a coborât din ceruri ca să vestească Fecioarei Maria că îl va naște pe Iisus, fiul lui Dumnezeu, care va mântui lumea.  În lumea satului tradițional, de această sărbătoare erau legate o sumedenie de obiceiuri și credințe cu caracter ritual. Fiind ziua în care cucul cântă pentru prima oară în noul an, anunțând venirea efectivă a primăverii, era foarte important să auzi acest cântec.

Buna Vestire reprezintă punctul final al revenirii la viață a tuturor ființelor închise în pământ peste iarnă, precum și momentul decisiv al trezirii vegetației. Ca în toate marile sărbători ce deschideau anul, și în acestă zi se puteau face previziuni meteorologice și cu caracter oracular.

Tradiții:

Acum se realizează, cu scop apotropaic, ocolul ritual al gospodăriei, pentru a se păzi de distrugători. Tot acum, în momentul trezirii lor la viață, se realiza amenințarea cu tăierea a pomilor fructiferi, pentru a da roade bogate în anul ce vine. Este o altă zi a păsărilor: nu atât a sosirii lor, ci mai curând a ofrandei ce trebuie adusă acestor dăunători, pentru a nu distruge semănăturile și recolta viitoare.

Trecerea către primăvară este anunțată de Ziua Cucului, ziua când se dezleagă limba tuturor păsărilor pentru a cânta, dar mai ales cea a cucului, ”care toată iarna a fost uliu, iar la  Buna-Vestire se preface iarăși în cuc”. Virtuțile oraculare ale acestei păsări, ce ocupă o postură liminală ( trecând frecvent dintr-o lume în alta, dintr-o stare în alta), sunt speculate cu mare grijă: primul cântat al cucului oferă informații despre lungimea vieții ascultătorului, despre caracterul fast sau nefast al anului ce vine etc.

O anumită influență nefastă asupra păsărilor poate fi întâlnită în ceea ce privește păsările de curte, din care, în această zi dacă se pun ouă sub cloșcă, ”nu ies pui sănătoși”. Cucul cântă mereu până la Sânziene sau până la Sân-Petru, când se îneacă cu orz și nemaiputând cânta, se preface iarăși în uliu.

Ca nu cumva cucul să-i surprindă nepregătiți pe oameni, fiecare are grijă să aibă asupra sa bani, să nu fie flămânzi sau supărați, pentru ca în decursul anului să fie așa cum i-a găsit. Tot de Ziua Cucului începeau focurile rituale, în grădini, în curți și mai ales în livezi, unde se credea că focul făcut acum avea darul de a dezmorți pomii.

De Blagoveștenie se făceau previziuni meteorologice, această zi făcând parte din seria de sărbători din calendarul popular ce anunțau trecerea pragului spre primăvară, după mărțișor, babe și moși, Ziua Blagoveșteniei era și ea considerată importantă pentru a face un soi de prognoză meteo pentru perioada ce urma. Dacă în această zi timpul va fi frumos, tot anul are să fie bun. Și cum va fi vremea de Buna Vestire, așa va fi și de Paști. Ciobanii se suie în această zi pe stogul de fân și o amenință cu toporul pe iarnă, gonind-o, că iarba-i înverzită și că ei trebuie să-și pască acum turmele. Iar dacă de Buna Vestire era o zi cu ceață, primăvara urma să fie călduroasă.

Un alt obicei străvechi este legat de simbolul peștelui, în această zi creștinii care au postit având dezlegare la pește. Se crede că este bine să mănânci pește de Buna Vestire, ca să fii sănătos și vioi ca peștele în apă.

(”Calendarele poporului român” – Antoaneta Olteanu)