Poezie pentru suflet: ”[Cântă, cântă mai departe]

La 1916 avea loc în Elveția, la Zurich, acea originală, ciudată explozie, care avea să se numească dadaism, precursoarea întregului avangardism poetic de după întâiul război mondial. Cel ce o declanșase era Tristan Tzara.

Prin poezia de astăzi vă invităm în universul său. ”Cântă, cântă mai departe”, face parte din volumul ”Primele poeme”, volum prin care descoperim un nou și autentic profil poetic.

”Cântăm cântă mai departe – numai zidul ne desparte

Și-i mai bine, – nu se-aud greșelile

Eu o să te acompaniez în suflet cu violoncelul

Și o să sting luminile pentru că îmi place întunericul

 

Vecina mea e blondă și e

Îmbrăcată într-o rochie cenușie

Vecina mea, nu fi rea – hai să cântăm o sonată:

(Am făcut o poezie fiindcă nu pot pune în cuvinte melodi.)

 

…

 

Cititorul e rugat aici să facă o pauză

Și să se gândească asupra celor ce a citit

Pentru că vecina mea s-a plictisit – fără cauză

Și se duce să mănânce ceva dulce și să se culce.”

(”Cântă, cântă mai departe – Tristan Tzara)