”eu scriu ca să generez existenţă” – Ion Tudor Iovian

Poetul Ion Tudor Iovian face parte din juriul concursului de proză scurtă ”Radu Rosetti” și ne-a încântat cu poemul și gândurile sale. Gânduri la care să reflecte toți cei care iubesc scrisul.

”nu mai ai putere asupra mea –

ţi-a rămas

doar ura

să te sculpteze după chipul şi asemănarea ei

să te ţină în viaţă

ura –

ultimul tău capitol înainte ca tu însuţi

să te livrezi morţii –

drog pentru zilele fără adevăr fără dragoste

– poveste încîlcită

orbule întunecatule

şi te prefaci că istoria s-a sfîrşit şi judecătorii

dorm

în jilţuri –

saci de cartofi în putrefacţie peste care nicicînd

nu va pluti

suflul Tău Doamne îndureratule –

dar istoria chiar s-a sfîrşit

şi salvare

nu mai există

– niciodată n-a fost – îţi şopteşte Nimeni hulitorul

şi nu vom putea ieşi din zmîrcurile

acestui coşmar – zice –

care sîntem noi înşine – un text cu sintaxa explodată în ruină

şi va veni

apocalipsa textului

cu spasme rupturi prăbuşiri în vîlvori

de pucioasă şi oţet şi emoţii vinovate

cu omisiuni

cu hălci de realitate definitiv pierdute

infernul e Celălalt – îţi spui – şi te vezi

în Celălalt

prins în cătuşe – un animăluţ tare speriat şi singur –

poate că şi el în tine

îşi duce crucea

dar noi sîntem adierea parfumată

de primăvară

peste pestilenţa oraşelor şi a sufletelor

noi sîntem

poemele în libertate

cu intestinele scoase afară cu venele umflate

chiar dacă rădăcinile ne spînzură-n aer însetate de dragoste

nici un pămînt nu ne primeşte

nici cerul –

sămînţa ne e strivită de bocancii lui Nimeni

din măduva cuvintelor

se-nfruptă – rîgîind de plăcere

moartea şi nimeni

cîntecele

sună

a pustiu

şi frig

cum să scap

de spaima că mă voi prăbuşi

în

golul căscat în text

(şi o stea tocmai a căzut

a căzut)

dar eu scriu

ca să generez existenţă

pentru mine

pentru tine

pentru celălalt”

(Din volumul „Şoricelul Kafka pe foaia de hârtie. (Mica vicioasă poezia)”, Editura „Axa”, Botoşani, 1999. Colecţia „La Steaua. Poeţi optzecişti”. )

”Dacă simţi toate astea sau te gândeşti la ele, dacă ţi se întâmplă toate astea  sau altele asemănătoare, atunci şi numai atunci hotărăşte-te dacă e bine să te apuci de scris sau să-i  laşi pe alţii s-o facă. Cheamă-l pe copilul care te-a locuit cândva, pe care l-ai izgonit din tine, de care ai uitat cu totul şi căruia nu i-ai mai arătat licuricii din spatele literelor, pe care nu l-ai mai dus de mână cu genunchii juliţi  printre stelele de pe dealuri…căruia nu i-ai mai cumpărat, chiar dacă a mai făcut o prostie, vată de zahăr pe băţ şi nu i-ai mai vorbit despre dragoste şi răzbunare, de parcă nici n-ar fi fost…  Cheamă-l  şi staţi la masa de Crăciun faţă către faţă! Ţi-l mai aduci aminte? Cercetează-ţi praful care eşti, deschide fereastra, ochii şi inima şi ascultă…Va mai fi Cineva de faţă …”, a fost gândul emoționant transmis de Ion Tudor Iovian, care ne face să ne oprim pentru o clipă și să ne gândim la scris și la noi, altfel.