Topor-târnăcop de tip Jászladány (topor eneolitic produs și utilizat în intervalul de timp cuprins între 3200 – 2900 B.C.)
Printre artefactele masive de aramă, păstrate în colecțiile Muzeului Municipal de Istorie din Oneşti, exceptând exemplarele de la Tg. Ocna – ce fac parte dintr-un depozit descoperit întâmplător într-un nivel de locuire Cucuteni B 2 –, se află şi un al patrulea topor-târnăcop cu brațele „în cruce”, provenit dintr-o descoperire întâmplătoare.
Piesa, cu lungimea totală de 210 mm, are brațul cu tăişul transversal uşor arcuit în raport de axul longitudinal, pe când brațul cu tăişul vertical este în prelungirea acestuia.
Toporul-târnăcop a fost turnat într-un tipar bivalv, operațiunea nefiind foarte reuşită. Datorită faptului că valvele tiparului nu au fost fixate perfect şi etanşeizate, atât pe latura interioară cât şi pe cea exterioară se observă linia de îmbinare, cusătura acestora, iar pe corpul piesei a rămas material în exces sub forma unor excrescențe –bavură, suprafața de culoare brun-roşcată căpătând, în felul acesta, aspect zgrunțuros.
Pe corp şi pe tăişul orizontal prezintă ciocănituri – urme de prelucrare ulterioare turnării, rezultat al încercării de retuşare a defectelor de turnare.
Din punct de vedere tipologic, toporul-târnăcop, provenit dintr-o locație necunoscută din depresiunea Oneşti , aparține tipului Jászladány , cel mai răspândit tip de topor de cupru, dar şi cel mai controversat din punct de vedere cronologic, cunoscut atât pe teritoriul României , cât şi din descoperiri făcute în Ungaria, Slovacia, Austria, Iugoslavia şi nord-estul Bulgariei.
În literatura de specialitate, topoarelor-târnăcop de tip Jászladány le-au fost atribuite diferite utilizări: unelte sau arme, în cazul celor ce prezintă evidente urme de întrebuințare, transformate în ciocane după ruperea unuia dintre brațe ori prin deformarea tăişurilor, însemne ale statutului social sau obiecte de paradă, cele ce nu au fost finisate sau nu prezintă urme de folosire, cum este şi cazul toporului-târnăcop prezentat, destinate schimburilor economice şi, nu în ultimul rând, obiecte folosite în depuneri cu caracter votiv.
Găsit în împrejurări greu de precizat, nu putem şti dacă artefactul descoperit întâmplător în depresiunea Oneşti, provine dintr-o depunere cu caracter izolat făcută într-un loc fără urme de locuire, sau a aparținut unui anume context arheologic. Este posibil ca el să aparțină unei aşezări cucuteniene din zonă, posibil chiar celei de la Bogdăneşti-Podeac, de unde provine un alt exemplar aparținând tipului Jászladány, atribuit însă formelor speciale.
