
Sinonime, antonime, paronime, omonime, cuvinte polisemantice
Fie simultan, fie înainte de a fi discutate din punct de vedere gramatical ori stilistic, cuvintele pot fi luate în discuție în regim semantic, pe linia formei și a sensului lor. Astfel, vorbim de: sinonime, antonime, paronime, omonime, cuvinte polisemantice.
Cu siguranță ați mai auzit de ele, dar cum repetiția este mama învățăturii, ne-am gândit să vi le reamintim.
Sinonimele sunt cuvintele cu aproximativ același sens și cu forme diferite: omăt/ zăpada; bazaconie/ tâmpenie drapel/ steag.
Antonimele sunt cuvintele cu sens opus în contexte date: pace/ razboi; frumos/ urât; zi/ noapte.
Foarte interesante sunt paronimele. Trebuie să fim atenți să nu le confundăm, pentru a nu se înțelege altceva când scriem sau vorbim. Paronimele sunt acele cuvinte care formal se deosebesc foarte puțin, diferă o literă sau două, deosebirea radicală fiind de sens: compliment/ complement; eminent/ iminent; familiar/ familial.
Pentru că sunt interesante continuăm exemplul cu niște propoziții. Să luăm perechea: compliment/ complement.
Băiatul i-a făcut fetei un compliment. (adică a lăudat-o, a apreciat-o pentru ceva)
Băiatul a învățat la școală complementul. (adică partea secundară de vorbire care determină un verb)
Doar o literă schimbă tot sensul.
Omonimele sunt la fel de interesante. Acestea sunt cuvinte aproximativ cu aceeași formă, dar cu sens diferit: port, păr, sare.
Cuvintele polisemantice au și ele aceeași formă și sens diferit, dar se înrudesc semantic, adică au sensuri cu o bază comună: cheie, toc, broască.
Vă invităm să dați like și paginii noastre de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.