Printre artefactele păstrate în colecţiile Muzeului De Istorie Onești, se află şi un vârf de săgeată cu valoare premonetară
Muzeul de Istorie din Onești deține printre artefactele păstrate în colecțiile sale, un vârf de săgeată cu valoare premonetară, înscris în listele de inventar ca provenind dintr-o descoperire întâmplătoare făcută în cursul anului 1963 în punctul Mileşti.
Piesa, semn premonetar cu nervură mediană, în formă de frunză de salcie, are lungimea de 3,80 cm, greutatea de 4,55 g,prezintă la suprafaţă patină nobilă şi se pare că a fost turnată într-un tipar singular. Ținând cont de forma şi modul de realizare, vârful de săgeată–semn premonetar corespunde altor piese similare, aflate deja în circuitul ştiinţific, provenite din tezaurele de la: Enisala, Tomis, Vişina, sau din descoperirile întâmplătoare făcute la: Floriile–Adâncata ori Cogealac.
În literatura de specialitate, vârfurile de săgeată cu valoare premonetară au fost împărţite în două tipuri principale, conform unei clasificări unanim acceptate, împărţite la rândul lor, în funcţie de formă şi modul de realizare, în mai multe subtipuri. Primul tip, înformă de frunză de salcie ori de laur, este prevăzut cu nervură principală, piesele atribuite acestuia fiind turnate în tipare singulare sau multiple.
Cel de al doilea tip, considerat de către unii specialişti ca produs al „… autohtonilor interesaţi de procurarea semnelor de schimb căutate pe piaţa locală”, cuprinde vârfurile de săgeată de luptă cu trei muchii, cu sau fără aripioare, modificate prin retezarea vârfului şi umplerea sau nu cu plumb a tubului de fixare în vergea, în vederea obţinerii valorii monetare.Conform clasificărilor enumerate mai sus, piesa de la Căbeşti–Mileşti poate fi atribuită primului tip.
Produse anterior monedei dar neavând toate caracteristicile acesteia, purtând diverse denumiri: monede-lingouri, semne premonetare, obiecte-monedă, obiecte-semn monetar sau monede-vârfuri de săgeţi, turnate din bronz, special ca elemente premonetare sau obţinute din vârfuri de săgeţi de luptă modificate prin retezarea vârfului şi umplerea sau nu cu plumb a tijei, astfel de piese considerate de către unii autori „daruri” cu valoare de status symbols, iar de către alţii doar o etapă evoluată a tacticii paşnice de a obţine beneficii economice şi comerciale, legate, prin formă, de cultul lui Apollo Toxophoros sau de simbolistica lumii traco-getice ori a mediului scitic, au apărut din necesitatea existenţei unui etalon capabil să măsoare o marfă şi, totodată, să poată uşura schimburile comerciale, atât cele dintre indigeni şi coloniştii greci, cât şi cele dintre diversele cetăţi şi aşezări ioniene din zona Pontului Euxin.
