Cărți cu referire la Onești: ”Eroi la 16 ani”

[cmsmasters_row][cmsmasters_column data_width=”1/1″][cmsmasters_text]

Jurnalul „Eroi la 16 ani: Însemnările unui fost cercetaş. Jurnal de război 1916-1918” a fost publicat la Editura Ion Creangă în anul 1981, în Bucureşti. Cartea a fost scrisă de către unul din tinerii cercetaşi care au luat parte la război şi este prezentată ca un jurnal de război, pe ani, luni şi zile, de la intrarea României în război şi până la Unirea de la 1 Decembrie 1918, aşa cum le-a trăit tânărul erou-cercetaş Alexandru Daia, care a făcut  parte din grupul primilor cercetaşi din România.

Cercetăşia ca instituţie apare în ţara noastră la numai câţiva ani după ce prima organizaţie fusese creată de lordul Baden- Powell (1875-1941) în Marea Britanie. Ideea îi venise în timpul războiului anglo-bur din anul 1899-1900, când comandantul britanic observase că pentru copii era mai simplu să se strecoare printre liniile inamice, să observe mişcările duşmanului şi să ducă veştile trupelor proprii.

Mişcarea cercetaşilor, deschisă iniţial doar băieţilor, ca mijloc de pregătire pentru serviciul militar, a luat fiinţă în 1907. Mişcarea s-a propagat rapid pe continentul european, iar în România apare în toamna anului 1913. Gheorghe D. Mugur (1878-1946) a fost unul din adulţii care au fondat, organizat şi îndrumat Asociaţia Cercetaşilor României.

Principala metodă de educaţie a cercetăşiei era dată de excursiile şi taberele în natură.  Scopul declarat era acela al educării tinerei generaţii în iubirea faţă de natură, în spiritul corectitudinii şi în acela al grijii faţă de aproapele nostru. Cercetaşii români se recrutau în general, din rândul elevilor de liceu, care reprezentau la acea vreme sursa viitoarelor cadre medii ale statului: învăţători, medici, avocaţi, ofiţeri.

În contextul Marelui Război, în spaţiul românesc, cercetaşii aveau să joace şi ei un rol, întrucât în toamna anului 1916, în condiţiile înfrângerii Armatei Române de către armatele puterilor centrale, în momentul retragerii, autorităţile au luat o decizie majoră în privinţa adolescenţilor. Practic, toţi care erau incorporabili în anii următori au fost obligaţi să se refugieze în Moldova, pentru a sta la dispoziţia statului, ca resursă umană importantă pentru armată.

Mulţi dintre aceşti tineri au dat dovadă de un devotament ieşit din comun pentru ţară, unii dintre ei sacrificându-şi viaţa în luptele purtate de armata română în Primul Război Mondial: „ Vărul meu Jean şi-a pierdut viaţa din bunătate sufletească, omenie şi caramaderie. A doua ieşire, cea de ieri, 13 noiembrie i-a fost fatală.  Elevul plutonier aviator Gutze Ioan a fost decorat postum cu „Bărbăţie şi credinţă – Clasa a II-a cu spade. Miercuri, 15 noiembrie, 1917 – Astăzi în curtea bisericii din Oneşti s-a făcut înmormântarea celor căzuţi, printre care şi a elevului T. R. Gutze Ioan, cel mai tânăr. De-abia împlinise 22 de ani şi aştepta înaintarea la grad de sublocotenent.”

Cartea conţine câteva imagini inedite din Primul Război Mondial cu tabere de cercetaşi care au participat la luptele din regiunea Moldovei.  Alexandru Daia, un adolescent de numai 16 ani, elev de liceu şi membru al organizaţiei cercetaşilor,  asistă la evenimentele Primului Război Mondial și relatează în această lucrare amintirile sale .

La 13 noiembrie 1916 pleacă din Bucureşti spre Moldova: „ …nişte pribegi departe de casă, departe de cei dragi care se află sub călcâiul duşmanului.” În ianuarie 1917 este repartizat la spitalul mobil al Armatei a II-a cu atribuţii de cercetaş – sanitar, iar în vara anului 1917 este martor la marile bătălii de la Mărăşeşti-Oituz.

Sunt relatate momente ale bătăliei de la Oituz şi trecerile Armatei a II-a în liniile frontului de la Slănic – Tg. Ocna – Oneşti şi Caşin, unde luptele au continuat cu înverşunare. Nu este trecut cu vederea comunicatul din ziua de 19 august în care se anunţă că eroina de la Jiu, cercetaşa Ecaterina Teodoroiu, cu gradul de sublocotenent, a căzut în fruntea plutonului ei, plânsă de cei pe care îi comandase, admirată de întreaga oştire românească.

În luna septembrie 1917, ajuns în colonia de la Sculeni, îşi caută verii, „care plecaseră la Borzeşti, satul copilăriei lui Ştefan cel Mare. Neagu Gutze-marele bucătar al coloniei şi fratele său Jean, elev T.R., observator de avion. Georgescu Toma, cunoscut sub numele de Mahomed, se află acum la Spitalul Crucii Roşii din Oneşti ( la „Conac”), împreună cu o echipă de trei cercetaşi”.

În Bacău cercetaşul îşi petrece şi mare parte din anul 1918, servind în continuare ca sanitar la un spital în zonă. Misiunea sa se termină la sfârşitul lunii iulie, când se întoarce în Bucureşti. Cartea lui Alexandru Daia se încheie cu relatarea zilei de 1 Decembrie 1918 în Bucureşti, cu momentul paradei victoriei.

 „ 1 Decembrie 1918 va rămâne cea mai mare zi a tinereţii mele, zi mare a întregii ţări, zi înscrisă pentru totdeauna în cartea de aur a neamului românesc. Faptele eroilor care au căzut, ale ostaşilor şi cercetaşilor, vor sta ca pietre unghiulare la temelia României noi, România de azi şi de mâine”– Alexandru Daia  (vezi coperta IV a cărţii)

Viaţa a fost generoasă cu Alexandru Daia, a murit în 1993, la vârsta de 93 de ani şi a  apucat să reînvie mişcarea cercetăşească în anul 1990.

„Deviza cercetaşului este: „Gata oricând!”. Gata să servească, să ajute, aşa cum spune „Legea cercetaşului”, adevărat cod pe care fiecare cercetaş trebuie să-l înveţe pe de rost, să-l respecte şi să se poarte potrivit articolelor din lege.

Legea cercetaşului:

1. Cercetaşul îşi ţine totdeauna cuvântul.
2. Cercetaşul nu minte; el e curat în gând, în vorbă şi în fapte.
3. Cercetaşul e voios şi plin de însufleţire în orice clipă a vieţii.
4. Cercetaşul e viteaz, se încrede în puterile sale şi caută să iasă cu vrednicie din orice încurcătură.
5. Cercetaşul îşi îngrijeşte corpul şi duce o viaţă sănătoasă.
6. Cercetaşul nu face deosebire de credinţă, de clasă socială şi de avere.
7. Cercetaşul e cuviincios cu toată lumea şi ascultă pe cei ce-l sfătuiesc de bine.
8. Cercetaşul respectă părerile altora şi-şi ia răspunderea faptelor sale.
9. Cercetaşul e iubitor de învăţătură şi învaţă la rându-i pe alţii.
10. Cercetaşul e muncitor şi econom, el respectă munca şi avutul altuia.
11. Cercetaşul e bun cu animalele, îi plac florile şi cercetează natura.
12. Cercetaşul se sileşte să facă în fiecare zi o faptă bună, oricât de neînsemnată ar fi ea.”

[/cmsmasters_text][/cmsmasters_column][/cmsmasters_row]