Image Alt

Oneștiul, gen. Alexandru Averescu și Primul Război Mondial

Oneștiul, gen. Alexandru Averescu și Primul Război Mondial

„1. I. 1917

Te Deum. Recepție la popota ofițerilor înainte de dejun. Am ținut o cuvântare înălțătoare și sfârșind cu bune urări pentru M. S. Regele și întreaga familie Regală.

După masă la ora 5 am invitat pe toți ofițerii din garnizoană la mine, la ceai. Starea de spirit bună.

Situația pe front ceva ameliorată. Luptele în sectorul Pralea au început și par a se dezvolta avantajos.

  1. I

Aseară am venit la Onești. Am văzut mai întâi întăririle de pe stânga Trotușului, în sectorul Onești (la Râpele). Apoi am mers la Căiuți, unde am hotărât constituirea unui cap de pod, pentru că în caz de retragere pe linia Trotușului, să avem posibilitatea de a relua ofensiva. Am fost însoțit de generalul Văitoianu, generalul Grigorescu, generalul francez Ungerer și mai mulți alți ofițeri.

  1. I

A venit Regele la Bacău și de aici am mers cu trenul pe front.

Vizita la Mănăstirea Cașinului, unde Regele a trecut în revistă trupele care se găseau acolo. S-a trecut pe la unele tranșee din linia II-a.

Seara a sosit și M. S. Regina la Onești.

Vizita aceasta are scopul ca Familia Regală să ia contactul ceva mai intim cu trupele.

  1. I

Zi foarte importantă.

Dimineață, paradă la Onești, unde s-au decorat drapelele unor regimente, ofițerii și grade inferioare din Divizia a 15-a, care cuprindea trupe din Diviziile a 1-a, a 7-a și a 8-a.

Am văzut pe colonelul Sturdza și ieri și azi. Nu am avut prilejul să vorbesc mai pe larg cu el, deși mi s-a părut, că se aștepta la o explicație între noi. De altfel, știindu-l foarte persistent în ideile sale, nici nu mi-am dat osteneala să găsesc un moment liber, că să mă întrețin cu el.

Generalul Grigorescu, a făcut un discurs pompos, după cuvântarea Regelui. Este extraordinar să auzi cu propriile tale urechi, din gura unui comandant superior: ” Divizia 15-a a scăpat de două ori soarta țării, odată în Dobrogea și odată la Oituz. A înscris în istoria țării pagini nepieritoare, iar Regele a fost astăzi în șanțurile din prima linie ale pozițiilor noastre!” Dacă se vorbește astăzi așa, în fața celor ce cunosc personal realitatea, ce se va povesti mâine?

După amiază am fost la Divizia 3-a Col. Mărgineanu (la Drăgușeni). S-au decorat drapelele regimentelor 24 și 22, precum și mulți ofițeri și trupă.

Divizia foarte redusă ca efectiv; oamenii cu echipamentul uzat; aspectul totuși impunător.

Pe drum, colonelul Ferigo atașatul militar italian, mi-a spus că maiorul Știrbei din Statul Major Regal ar dori să-mi vorbească, într-o chestiune foarte importantă și că aș face bine, nu numai să mă întrețin cu el, dar să iau hotărârea ce-mi va sugera, căci vine de la o persoană, care este pe jumătate pregătită…

Am spus că-l voi primi cu plăcere în tren, în compartimentul meu.

În substanță, întreținerea a fost aceasta: că ar fi bine să se facă ceva, pentru a scăpa de catastrofa economică la care suntem expuși, prin încordarea relațiilor dintre guvern și Marele Cartier General.

I-am spus că în adevăr, ceva ar fi de făcut și primul pas ar fi împărțirea teritoriului pe circumscripții, înființând în fiecare circumscripție un organ cu putere nelimitată, în care organ să fie reprezentate: interesele Armatei noastre, interesele populației și interesele Armatei ruseşti.

Nu am înțeles bine scopul urmărit de maiorul Știrbei.

Col. Ferigo m-a lămurit în urmă puțin, dar desigur nu cu totul pe față; de altfel el nici nu avea căderea.

Se pare că s-ar voi să se formeze un nou guvern, cu caracter mai mult sau mai puțin militar. În capul guvernului aș fi pus eu!

Un guvern militar ar fi o soluție. Dar desigur nu cu mine.

Eu voi fi arătat ca prea periculos și chestiunea va cădea.

De altfel, în zilele prin care trecem, cu cât răspunderea, este mai mică, cu atât mai bine.

Natural, acest mod de a gândi este foarte egoist și puțin lăudabil în momentele de față, dar când cineva este înlăturat în mod sistematic, pentru a se da Armata și deci soarta țării pe mâna unor diletanți, pe atât de inconștienți pe cât de prezumțioși, nu este firesc să pătrundă în suflet o amărăciune imensă, care să înece toate celelalte sentimente !

…12. IV

Aseară am plecat cu trenul la Onești.

Dimineață, inaugurarea spitalului și apoi dejun, pregătit prin îngrijirea generalului Grigorescu.

Totul a fost foarte bine organizat. Nu mi-a plăcut numai cuvântarea ținută în urma serviciului religios. Era prea tămâietor de o fanfaronadă cam nepotrivită. Când mai mult decât jumătatea țării este cotropită și lupți alături cu un popor în efervescență, nu ştiu dacă sună bine cuvântul de Împărăteasă.

Tărie și curaj, da, cât de mult, dar cu belșug de fapte sobrietate de cuvinte. Însă ce poți face, omul este cum este.

După dejun, vizită la Mănăstirea Cașinului.

Și aici primirea a fost nu se poate mai frumos organizată de colonelul Dabija, Comandantul Brigadei a 16-a.

Seara, plecarea spre Bacău. Masa în tren apoi de la Bacău, Regina a continuat mai departe.

… 29 VII 1917

De la 29 VII până la 1 X am scris notele mele pe foi volante, de pe care Șeful meu de cabinet, colonelul Ressel, și-a făcut însemnările sale în carnetul propriu. Pentru acest interval m-am servit de însemnările din carnetul colonelului Ressel.

Generalul Mărdarescu a plecat pe front la Corpul IV Armată.

Am fost chemat la Palat pentru Duminică, dar din cauză că am operațiuni în curs, am cerut amânarea deplasării mele. Se aproba amânarea deplasării până la o nouă chemare.

Mi se aproba din nou Brigada de Grăniceri; ea trebuie însă transportată în autocamioane de la Tecuci la Adjud de aici cu trenul și autocamioane, la Onești.

S-au luat măsuri ca să se execute transportul astfel, ca Brigada să se găsească în Onești mâine la ora 5.

30 VII

Am plecat, însoțit de colonelul Ressel, la ora 5, spre Onești. La Gura Văii am găsit trenul regimentar al Batalionului de munte, care se găsește pe front. La Onești am găsit pe generalul Schina, comandantul Diviziei I-a roșiori. Ieri, roșiorii au avut o zi bună; au oprit pe inimic, l-au dat ceva înapoi spre Nicorești – Pârgărești și i-au luat patru mitraliere. Am mai găsit și pe colonelul Cantacuzino, comandantul Brigadei de grăniceri, dar fără Brigadă, care urmează foarte încet.

Am hotărât:

  1. A se da generalului Schina două batalioane de grăniceri două batalioane din Regimentul 22 infanterie, pentru ca să atace mâine dimineața în direcția cotei 789 (Coșna).
  2. Divizia a 7-a întărită cu Batalionul de munte, să execute chiar azi un atac general în sectorul Tg. Ocna – Cireșoaia. Divizia a 7-a are să fie susținută pe dreapta de trupe din Corpul XXIV rus.
  3. Brigada de grăniceri să se transporte la Sticlărie, pe Bâtca carelor și să atace prin surprindere mâine dimineață înspre Dealul Arșita, apoi să facă o conversiune către Dealul Leșunțului.

Înainte de amiază, am trecut pe la postul de comandă al Diviziei a 6-a pentru a stabili cu generalul Arghirescu detaliile privitoare la atacul grănicerilor al Diviziei de cavalerie. Mai târziu am trecut la postul de comandă al Diviziei a 7-a, general Rujinschi, și urcând pe un dâmb deasupra Tg. Ocnei, am urmărit atacul deja început în acest sector. Rezultatul obținut foarte satisfăcător. Inimicul este dat înapoi. Se recucerește cota 772, (Batalionul de munte face 400 prizonieri) reluăm Dealul Măgura și ieșirea de Vest a defileului de la Slănic-Gura Slănicului. Am urmărit partea această a luptei de pe Dealul Piscu, cu binoclu.

  1. VII

La ora 6, ne găsim la Postul de comanda al Diviziei a 6-a; atacul Diviziei de cavalerie s-a produs în condiții favorabile și progresează. Brigada de grăniceri nu începe atacul decât după ce se repetă ordine foarte severe. Acțiunea a început de abia la ora 10.

Atacul Diviziei de cavalerie, general Schina (Div. roșiori, 2 Batalioane grăniceri, 2 Batalioane din 22 inf.) resurse pe deplin. Divizia cucerește cotele 789 și 703, după lupte înverșunate. În schimb la Sticlărie, atacul grănicerilor nu reușește, Brigada se reîntoarce înapoia vechii linii. Seara ne întoarcem la Bacău.

…3 VIII

În urma cererii Corpului II Armată și a Diviziei a 3-a, am întărit Detașamentul colonel Alexiu de la extrema stângă a Armatei cu o brigadă din Divizia 1-a, un divizion de 75, una baterie grea și este pus sub comanda generalului Strătilescu, cu misiunea de a ataca în direcţia Străoanii – Repedea. (Se cerea generalului Strătilescu proiectul de atac). Am plecat la ora 15 pe front la Onești.

Aici am aprobat propunerea Diviziei 1-a de a schimba Regimentul 31 cu Regimentul 18 (deoarece Regimentul 31 mai avea un Batalion pe linia de luptă a Diviziei a 6-a). Restul de 2 Batalioane este lăsat la Brigada de la Onești (Malul) iar Regimentul 18 se trece Brigăzii de la flancul stâng al Armatei.

La Corpul IV s-a găsit la un căpitan prizonier, ordinul de operații al sectorului însărcinat cu demonstrația din ziua de 26 VII (Demonstrația a reușit, pe când atacul principal, a fost oprit)….” (Mareșal Alexandru Averescu „Notițe zilnice din războiu (1916-1918)”, Editura Cultura Națională, București, 1935)

Războiul cel Mare, Războiul Națiunilor, denumit, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, Primul Război Mondial, a fost un conflict militar de dimensiuni mondiale. „Toate statele care au intrat în Primul Război Mondial au avut fiecare interesele lor, fără să se gândească la consecinţe, care s-au soldat cu 10.000.000 morţi. Generalul Lyautey, rezident general al Franţei, în Maroc, declara: „Sunt complet nebuni! Un război între europeni înseamnă un război civil, cea mai monumentala tâmpenie pe care lumea a făcut-o vreodată.” , aflăm din „Larouse”,”Istoria lumii de la origini până în anul 2000”, Editura Olimp, Bucureşti, 2000.

Prin implicarea Japoniei și, ulterior, și a Statelor Unite, războiul devine mondial. Deciziile politice eronate și lacomele aspirații teritoriale ale marilor puteri care au eșuat în lanț să prevadă uriașa catastrofă ce avea să vină au reprezentat cauzele principale ale Primului Război Mondial. Balcanii au stat mereu pe un butoi de pulbere, însă la 28 iunie 1914, lucrurile au degenerat. Un conflict era inevitabil în condițiile în care fiecare dintre puterile decizionale ajunseseră la o balanță îngrijorabil de echilibrată de forță.

Potrivit istoricului Lucian Boia în volumul „Tragedia Germaniei. 1914-1945” (Editura Humanitas, București, 2012) conflictul putea fi evitat și se putea încheia cu o victorie diplomatică austro-ungară, dar nu s-a dorit. El a fost alimentat și provocat de decizii politice eronate, atât din partea Germaniei și a Austro-Ungariei cât și din partea Occidentului și a Imperiului Țarist care se aflau în spatele Serbiei. Toată lumea considera războiul inevitabil. A fost un conflict care se preconiza că se va întinde pe maximum câteva luni însă nimeni nu a anticipat faptul că el se va întinde pe parcursul a patru ani. Germanii au mers pe premisa că dacă războiul tot era inevitabil, măcar să înceapă acum, aflăm de la Lucian Boia în volumul „Primul Război Mondial.

Controverse, paradoxuri, reinterpretări”, Editura Humanitas, București, 2014. Fără sprijinul Imperiului German, militar și politic, acordat Austro-Ungaria și fără ca Imperiul Țarist să intervină în favoarea Serbiei, cu siguranță războiul mondial se amâna. Atât Imperiul German cât și cel Țarist au jucat oarecum același rol, dar fiecare având motive diferite. Probabil că lăsate singure Austro-Ungaria și Serbia nu ar fi ajuns la un conflict armat. Iar dacă ar fi ajuns, nu e deloc sigură impunerea Austro-Ungariei însă este sigură amânarea catastrofei mondiale.

Imperiul German a plătit prețul suprem în timpul Marelui Război. La fel s-a întâmplat și cu Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman și Imperiul Țarist.

A fost un război care a remodelat granițele Europei. Conflictul a dat naștere naționalismului extremist și, pe lângă granițe, a schimbat politica în întreaga Europă și nu numai. Trecând peste aceste aspecte, pe lângă cauze și consecințe, în tratatele de pace de la Versailles se regăsesc și germenii celui De-al Doilea Război Mondial. Acum va lua naștere și mitul înfrângerii Reich-ului din cauza evreilor. Aceşti factori se regăsesc şi sunt uşor de sesizat şi în lucrarea lui Adolf Hitler „Mein Kampf” –Lupta Mea. Totalitatea lor va rezulta peste doar câţiva ani într-un nou război mondial. Copiii ai căror părinți au murit în Primul Război Mondial, vor muri tot cu ordinul milioanelor pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial.

Combatanții războiului au fost Antanta și Puterile Centrale. Încleştarea de acum 100 de ani a fost una decisivă şi pentru România deoarece a decis intrarea ei în Marele Război în care, la început, decisese să rămână neutră. Aflată în alianţă cu Puterile Centrale din 1883, România îşi proclamase neutralitatea în 1914, la izbucnirea războiului. România nu onorase alianţa cu Germania şi Austro-Ungaria din cauza faptului că drepturile naţionale ale românilor din teritoriile monarhiei austro-ungare nu erau respectate. Cu toate acestea, relaţiile economice ale României cu Puterile Centrale au continuat în cei doi ani de neutralitate, petrolul şi produsele alimentare româneşti aprovizionând armatele Puterilor Centrale.

Iniţiativa atragerii României alături de Antanta fusese lăsată în seama Rusiei care considera însă că pretenţiile României pentru îmbunătăţirea drepturilor românilor din afara României erau exagerate. Bătălia de la Verdun a fost momentul în care România a trebuit să ia o decizie istorică. Ideea trebuia pusă însă în termenii diplomatici ai persuasiunii şi ai negocierilor.

Istoricul Sergiu Iosipescu de la Institutul de Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară a arătat că unul dintre cei care şi-a asumat sarcina a fost noul ambasador al Franţei la Bucureşti: „La 5 iulie 1916, contele de Saint Aulaire, în preziua plecării la Bucureşti, înfăţişa preşedintelui Franţei mesajul transmis de Brătianu ministrului la Paris, Lahovary. Brătianu promitea intrarea în război a României în 5-6 săptămâni dacă în acel interval de timp începeau să sosească muniţiile solicitate.

Ceea ce pare însă cu totul remarcabil este predicţia făcută de generalul Lyautey, protectorul contelui de Saint Aulaire, pentru plecarea acestuia în România: „am reflectat asupra situaţiei voastre, conte. Foarte sincer, cred că trebuie să te felicit. Am primit harta Europei Centrale şi Orientale, am constatat că România va creşte mai mult şi, mai ales, se va împlini definitiv prin înfrângerea Puterilor Centrale, dacă Rusia ar fi înfrântă. Opinia publică română, îndeajuns de puternică pentru a purta un Hohenzollern de la alianţa cu Germania la neutralitate, îl va duce de la neutralitate la intervenţie. România va urma gestul Italiei, cumpăna se va înclina mai devreme sau mai târziu în favoarea intervenţiei.” (Contele de Saint Aulaire „Confesiunile unui bătrân diplomat” ediţie de Mihai D. Sturdza, Bucureşti, Editura Humanitas, 2003).

O caracteristică a Primului Război Mondial este folosirea strategică pe scară largă a tranșeelor ca linii de apărare, iar urmele acestora brăzdează dureros și zona noastră. Ca să rămână vie, istoria trebuie să vorbească și despre oameni, nu numai despre evenimente, cifre și documente. Ea este descrisă în cărți, în amintirile unor participanți, în paginile presei timpului și o regăsim și în obiectele pe care unii OAMENI, cu drag și dragoste de țară, le caută neobosit și ni le oferă nouă, tuturor, ca un gest de umilă recunoștință, ca o reverență în fața celor care nu mai sunt.

Acești OAMENI sunt membrii Asociației „Prospectorii Istoriei” cu care, anul trecut am realizat o expoziție tematică intitulată „Obiecte cu poveste”. Expoziția reunește piese autentice descoperite pe Valea Trotușului, în zona în care s-au desfășurat câteva din luptele Primului Război Mondial, și restaurate de către membrii Asociației „Prospectorii Istoriei”.

Lucrările din expoziţie: efectele personale ale soldaţilor, proiectilele, dar şi tablourile (semnate de către sensibila și talentata Mihaela Boșoteanu) spun o dureroasă poveste despre responsabilitate, copilărie, singurătate, prietenie, iubire, dor, speranţă, credinţă, despre noi.

Această expoziție are rostul de a-i scoate din păienjenișul molcom al uitării pe cei care ne-au oferit ca și credențional un testament semnat cu sânge având încredere că vom fi capabili să respectăm o libertate scump plătită.

 

Program cu publicul Sediul central: Secțiile de împrumut și salile de lectură: Luni-Vineri – 9-17 Secția de Internet: Luni-Vineri: 8-16 Ludoteca: Luni-Vineri: 10-17 Sâmbăta și Duminica: ÎnchisFiliala „Cosânzeana”: Luni-Vineri: 8-16 Sâmbăta și Duminica: Închis

Sediul central: B-dul Oituz 13A - Onești
Filiala Cosânzeana: B-dul Republicii 43 - Onești
(Parterul Școlii Gimnaziale George Călinescu, Corp B)

Telefoane:
Secretariat 0234 312202
Director 0234 324099
Filiala Cosânzeana 0234 317327

Persoane de contact
Ionuț Tenie - Director
Doina Bruma - Șef serviciu Relatii cu publicul, catalogare documente