Cărți cu referire la Onești: ”Lumini pe strada mare” de Victor Kernbach
Victor Kernbach, basarabean, născut la Chişinău, a fost un poet, prozator, cercetător al mitologiei româneşti şi universale şi al paleoastronauticii. Este autorul unor cărţi de referinţă în literatura de specialitate între care se remarcă Dicţionarul de mitologie generală publicat în 1983 şi al unei cărţi despre mitologia românilor, Universul mitic al românilor publicat în anul 1994.
În cartea de reportaje Lumini pe strada mare sunt relatări despre Bacău, Oneşti, Buhuşi, Moineşti, Comăneşti, Slănic Moldova, Tg. Ocna şi alte împrejmuiri.„În aceste oraşe populaţia ieşea duminica să se plimbe pe Strada Mare. Celelalte străzi erau nişte uliţi rurale, uliţa cea mare deosebindu-se de ele prin aglomerarea haotică de dugheni şi ceva mai multă lăţime. În fiecare din aceste oraşe, Strada Mare era singurul loc unde viaţa (măcar în mişcarea ei fizică şi economică) mai pulsa din când în când, atâta cât putea să pulseze în vremurile acelea sufocante.”
Ca şi gen literar, reportajul este o specie publicistică care, în baza unor date culese la faţa locului, informează opinia publică, cât mai real şi nepărtinitor, asupra problemelor de interes general sau constatate ocazional.
Referirile la Oneşti le găsim în capitolul Cel mai frumos început de cântec (pg. 24). „Mă tot gândeam cum se poate defini în ansamblul epic al oraşelor ţării de azi oraşul Oneşti şi mi-a răsărit în gând un distih din imnul în care Pindar cântase Atena vremii sale:
Cel mai frumos început de cântec
Este oraşul măreţ Atena…”
Oneştiul anilor `60 este acela în care vârsta medie a locuitorilor era de 28 ani, era orașul cu cel mai mare număr de intelectuali la mia de locuitori, iar Combinatul de Cauciuc Sintetic și Produse Petrochimice, parte din Platforma Petrochimică Borzești, era singura companie producătoare de cauciuc sintetic din România.
„Aici la Oneşti, pasiunea pentru cauciuc a înviorat şi destinul multora dintre sătenii localnici. Fetele s-au făcut laborante, bărbaţii devin cauciucari.”. Autorul trece în revistă preocupările tinerilor din acea perioadă a anului 1962, descrie locurile, clădirile, fabricile şi uzinele care se ridică prin truda oamenilor ce formau populaţia Oneştiului. Este anul în care se fabrică prima cantitate de izopropil-benzen, şi tot anul în care se lansează melodia „Oneşti, Oneşti, zâmbet cald pe harta ţării”.
