Lucrările artistei Ana Iliuț prezente în patrimoniul Muzeului Municipal de Istorie.
Graficiana Ana Iliuţ s-a născut la 9 noiembrie 1913 la Cetatea Albă (azi, în Ucraina); a urmat cursurile Şcolii de Belle-Arte din Iaşi în perioada 1934-1939. Printre profesorii săi se numără Octav Băncilă, precum şi Petre Troteanu şi Ioan Cosmovici, plasticieni cunoscuţi în epocă. Prima expunere are loc la Bucureşti în anul 1949. Începând din anul 1955, a participat frecvent la expoziţii de artă în țară și în străinătate, colective și personale, anuale şi festive.
De asemenea, a trimis lucrări la numeroase expoziţii colective de artă românească în străinătate şi la expoziţii internaţionale: 1955 – Varşovia; 1956 – Budapesta şi Berlin; 1957 – Ulan-Bator; 1958 – New Delhi şi Moscova; 1959 – Praga, Leipzig şi Riga; 1960 – Berlin, Budapesta, Bagdad, Praga şi Veneţia; 1961 – Moscova, Sofia şi Viena; 1963 – Ljubljana; 1964 – Bruxelles, Varşovia şi New Delhi; 1965 – Riga, Goteborg, Leipzig şi Geneva; 1966 – Sofia, Cairo, Viena şi Damasc; 1967 – Pescia, Linz, Koln, Berlin şi Tokio; 1968 – Linz şi Koln; 1969 – Tel Aviv, Torino, Helsinki, Budapesta, Viena, Santiago de Chile şi Bydgoscz; 1970 – Sao Paolo şi Rabat; 1971 – Cleveland; 1972 – Boston, New York şi Moscova; 1973 – Bogota, Quito şi Santiago de Chile; 1974 – Varşovia, Lagos şi Berlin; 1975 – Manilla, Ciudad de Mexico, Bagdad, Moscova, Sofia şi Barcelona; 1976 – Roma; 1977 – Caracas.
A efectuat călătorii de studii în Bulgaria, U.R.S.S., Ungaria, Cehoslovacia, Germania, Franţa, Italia, Israel, Grecia. Între 1957 şi 1982 a deschis şase expoziţii personale: 1957, 1962, 1966, 1972, 1976 şi 1982. Începând cu anul 1965, și în special în anii ̓70, și-a concentrat energia creatoare asupra a ceea ce înseamnă satul tradițional, portrete ale oamenilor de la sate, obiceiuri, tradiții, portul popular, munca oamenilor din satul românesc: recoltatul, secerișul, lucrul la moară, la fân…Lucrările artistei denotă o dragoste statornică pentru satul românesc, cu oamenii lui, cu tradițiile și obiceiurile lor. Satul a fost o sursă importantă de inspirație.
Prin creațiile ei artista a dorit să conserve satul tradițional. Activitatea bogată, talentul, munca neobosită i-au adus o serie de recunoaşteri pe plan profesional: astfel, în 1957, primeşte premiul Ministerului Culturii; în 1965 i se acordă Medalia Muncii, iar în 1968 Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (prin Decret 640/1968). Pe plan internaţional, Ana Iliuţ a fost distinsă în 1965 cu menţiune la Expoziţia Internaţională de Grafică de la Lepzig, iar în 1970 a devenit membră Honoris Causa a Academiei Internaţionale Tommasso Campanella – Roma, primind o medalie de argint. O lucrare a artistei este publicată, în 1972, la UNICEF Engagement Calendar. Lucrările artistei au intrat în muzee şi colecţii particulare din Elveţia, Italia, Olanda, Germania, Mexic, Israel sau Franţa.
În România, printre muzeele care dețin lucrări ale artistei Ana Iliuț se numără: Muzeul National de Artă al României, Muzeul Brukenthal, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, Muzeul de Artă Buzău, Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad, Muzeul Municipal de Istorie Oneşti. Prezent în sălile de expoziţii, în revistele de specialitate şi nu numai, numele graficienei s-a bucurat de un binemeritat prestigiu timp de aproape trei decenii.
Expoziţiile personale au primit aprecieri favorabile din partea criticilor de artă, printre care Dan Grigorescu sau Virgil Mocanu. Astfel, în expoziţia personală din 1976, se remarcă, din punct de vedere tematic, structurarea afectivă în jurul prezenţei umane, explorarea cu predilecţie a lumii copilăriei, căreia i se aplică o ingenuitate a mijloacelor ce se adaptează firesc temei alese. Realitatea înfăţişată de lucrări se dezvăluie printr-un desen rapid şi expresiv, printr-o linie suplă şi decisă, caracteristici ale spontaneităţii care imprimă viziunii artistice nota de autenticitate şi o transformă într-o emanaţie originală.
Dan Grigorescu remarca, cu ocazia ultimei expoziţii personale a graficienei din 1982, „însuşirile de pictor ale unui artist cu un prestigiu de mult constituit”, al cărui „talent a fost pus, mulţi ani de-a rândul, în slujba graficii”; cu toate acestea, manifestarea aparent spontană a culorii face ca „gravurile ei să ni se pară încă mai convingătoare”. După decesul graficienei, în anul 1991, au mai fost organizate trei expoziţii retrospective. Prima dintre acestea s-a deschis la Muzeul Literaturii Române din Bucureşti, sub egida Societăţii Colecţionarilor din România, în anul 1999.
Au fost expuse 62 lucrări de grafică aflate în colecţia Florica şi Vasile Petrovici, iar prezentarea expoziţiei a fost făcută de graficianul Marcel Chirnoagă. Cea de-a doua expoziţie retrospectivă a fost organizată de către Cabinetul de Stampe al Muzeului Naţional Brukenthal în anul 2009. Au fost expuse 40 de xilogravuri care sunt parte integrantă a unei colecţii de 124 de piese cuprinzând lucrările artistei Ana Iliuţ, colecție care se află în custodia Cabinetului de Stampe al Muzeului Naţional Brukenthal, reprezentând etapele de creaţie ale artistei pe parcursul a trei decenii, 1953-1983. „Nici un spic pierdut !”, titlul expoziției, reia titlul unei lucrări realizate de artistă în anul 1962, oglindind întocmai optimismul începutului de drum, care face trimitere spre iconografia creştină şi spre expresia artei moderne a secolului XX.
Intenţia declarată a organizatorilor a fost, pe de o parte, aceea de a fi parte la procesul de reevaluare a creaţiei artiştilor plastici din timpul regimului comunist, iar, pe de altă parte, de a prezenta publicului un caz reprezentativ de artist trăitor într-o perioada nefastă, cel puţin din punctul de vedere al libertăţii de creaţie. Ultima retrospectivă a fost organizată de Muzeul de Artă din cadrul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” în anul 2012. Expoziţia a prezentat publicului băcăuan 110 lucrări de grafică şi gravură, iar dintre criteriile de selecţie putem enumera ilustrarea varietăţii tematice şi tehnice a colecţiei, precum şi acoperirea unei perioade cuprinzătoare din etapele de creaţie ale artistei.
Muzeul Municipal de Istorie din Onești deţine în patrimoniu o colecţie de grafică şi gravură Ana Iliuţ care numără 12 lucrări. Lucrările au fost donate instituției noastre în anul 1998 de către familia Florica și Vasile Petrovici, iar donaţia cuprinde opere care includ diferite etape de creaţie ale artistei şi se remarcă printr-o mare diversitate tehnică şi tematică. Astfel, jumătate dintre lucrări sunt realizate în tehnică grafică: creion, tuş, pastel, cărbune etc. şi combinaţii ale acestora, în tehnică mixtă; restul lucrărilor sunt realizate în tehnici ale gravurii: xilografie, xilogravură, linogravură şi litografie, multe dintre acestea de la două până la şase culori.
Scopul expoziției noastre este acela de a aduce în atenţia iubitorilor artei un caz individual al unui artist plastic a cărui activitate de creaţie este reprezentativă pentru perioada proletcultismului, când artiştilor li se impuneau teme conforme cu ideologia comunistă. Din această cauză nu sunt deloc surprinzătoare combinaţiile cromatice, care trec uşor, pe parcursul deceniilor, de la roşu, alb sau galben, spre verde, violet, albastru închis sau cafeniu. Liniile simple, frânte, tăieturile drepte, devin încet, încet sumbre, lucrările putând fi privite ca o punte de legătură realizată între prezentul şi trecutul lipsit de explozie cromatică.
Dat fiind că procesul de reevaluare a creaţiei artiştilor plastici din perioada comunistă este la început, sperăm că demersuri similare pot contribui la formarea unei imagini obiective a trecutului, în consecinţă la o revalorizare a unei categorii de artişti plastici pe nedrept uitaţi. Iar noi, vă așteptăm cu mult drag să ne treceți pragul pentru a admira și lucrările artistei Ana Iliuț, lucrări ce se află în patrimoniul instituției noastre.
Nu uitați, de luni până vineri, în intervalul orar 8.00-16.00 la Muzeul de Istorie din Onești.
