
Cărţi cu referire la Oneşti – ”Intrusul” de Marin Preda
,,Puterea celui cu adevărat puternic astfel se manifestă: să ştii că poţi distruge pe cineva, să n-o faci şi acela să nu ştie”
În anul 1968 a apărut romanul „Intrusul” de Marin Preda. Ediţia princeps a romanului a fost publicată de Editura pentru Literatură, iar volumul pe care îl deţinem în colecţiile bibliotecii este ediţie cu textul reprodus al acesteia, publicat de Editura Marin Preda. O parte din acțiunea romanului se desfășoară în orașul Onești, în întreprinderile industriale de pe platforma aflată în plină construcție. Scriitorul s-a documentat vizitând Oneștiul în anul 1962.
Autorul face referire la „Oraşul nou”, născut dintr-un sătuc cu câteva sute de ţărani. „Şantierul exista încă, dar noul oraş era gata. Strălucea în culori la poalele muntelui, avea un centru cu un parking de maşini, un patrulater din blocuri paralelipipedice…, iar zidurile erau albastre sau vernil”.
În scurt timp de la venirea electricianului Călin Surupăceanu, aflat în căutarea unui loc de muncă, platforma industrială în construcţie, devine un adevărat şantier. „Nu mai erau sute, ci mii de oameni pe şantierul cu o întindere de kilometri, plin de materiale, de excavatoare care încărcau şi descărcau pământ, ciment, sârme, ţevi şi tot soiul de unelte…”
Sunt surprinse descrieri ale construcţiei uzinei electrice şi darea ei în funcţiune. Episodul în care eroul romanului, Călin Surupăceanu, suferă arsuri grave în momentul în care intră într-o cisternă pentru a salva un muncitor, ca urmare a unui incendiu declanșat de spargerea unei lămpi portative electrice, are corespondența într-un accident real petrecut la Atelierul Anticoroziv, de la Combinatul Chimic Borzești, în anul 1962. De asemenea, directorul general Costache îl are ca model pe primul director al Combinatului Chimic Borzeşti, Costache Sava.
În roman, nu se amintește de Onești și Borzești, în schimb se scrie despre Combinatul de Cauciuc, Combinatul Chimic și despre satul strămoșilor lui Ştefan cel Mare. „De satul strămoșilor lui Ștefan cel Mare nu se atinsese încă nimeni, se vedea însă că de lângă el pornea și noul oraș nu chiar de aproape, dacă te uiți bine, ci de la un kilometru distanță, dar de departe părea să fie în continuare din pricina unei șosele late la care se lucra”.